noi vrem în america, americanii vor în europa

american dream-ul ăsta de s-a tot vorbit în filme până acum 4-5 ani (pesemne că ați observat că în filmele din ziua de azi nu prea se mai folosește ideea de 'american dream') ne-a înnebunit pe toți. vrem și noi să fim acolo unde, chiar Henry Miller spune că 'îți pun petarde la cur ca să-ți dea elan și curaj', că e locul unde 'te poți gândi că într-o zi poți ajunge președintele acestei țări'. vorbim de america, de țara tuturor posibilităților.
dar țara tuturor posibilităților poate fi la fel de ușor și românia.
în timp ce mulți dintre noi vor să plece dracului mai repede din românia sau chiar de pe continentul ăsta, sunt din ce în ce mai mulți americani care doresc să-și părăsească țara și să vină în europa. e de înțeles, acei câini care mergeau cu covrigi în coadă până mai acum câțiva ani, au fost prinși de hingheri.
așa că, întrebarea e, merită să te duci până la mama dracului în america, departe de familie și prieteni ca să tragi la jug?
eu zic așa, dacă ești isteț, descurcăreț și vrei să faci bani, îi poți face și în românia.

Anca Duma. sau cum să-ți începi ziua zâmbind

eu nu știu cine e Anca Duma. nu o cunosc personal, nu știu ce îi place și ce nu. ba nu, mint, de fapt știu că-i place să zâmbească. știu că-i place să-și înceapă fiecare zi cu zâmbetul pe buze. îmi place de Anca din punctul ăsta de vedere. îmi place de atitudinea ei de fapt. îmi place că se implică în acțiuni caritabile și că-i place voluntariatul. după cum am mai spus-o, nu o cunosc personal și nici nu cred că e nevoie. este în lista de prieteni de pe facebook și ieri, printre toate postările care mai de care mai neinteresante, am dat peste o postare de-a ei cu apariția ei la tv în care vorbește despre zâmbet și despre voluntariat (merită urmărit).
În fiecare zi, ea urează bună dimineața întregii liste de prieteni. vrea să pună zâmbetul pe buzele noastre. mulțumim Anca pentru asta, îți mulțumesc eu în numele celor care nu au făcut-o încă.

ps: pentru mai multe motive de a zâmbi, puteți vizita blogul Ancăi: www.ancaduma.ro

ce generație de căcat!

cred că e o frază foarte des folosită. dar nu numai de generația noastră. ai uitat ce se plângeau babele și moșii prin autobuze sau tramvaie când tu stăteai pe scaun și veneau exagerat de aproape de tine, își țineau sacoșa plină de cumpărături în mâna cu care se țineau de bară tocmai pentru a te putea lovi cu ea ori de câte ori autobuzul/tramvaiul punea o frână? dacă toată strategia asta nu dădea roade apelau la 'the big guns' și anume: începeau o discuție așa din senin, un monolog, în care se plângeau de generațiile astea de nesimțiți care nu se ridică de pe scaun (deși erau scaune libere la mijlocul autobuzului) ca să poată sta ea, o hoașcă vopsită mov în cap, plină de zorzonele strălucitoare și stropită cu parfum ieftin care uneori era acoperit de varza murată ce se afla în sacoșa de cumpărături. anyway, ei se plângeau de noi la fel cum s-au plâns și generațiile anterioare de ei, la fel cum și noi ne plângem de generațiile actuale. un neam de plângăcioși. ne plângem ca niște proști ce suntem, ca niște ofticoși ce suntem. 'vai! uită-te la puștiul ăla de 12 ani, are iphone 4! morții mă-sii de borac'. și-i bagi o înjurătură d-asta pe gât și mergi mai departe înghițind în sec. da, puștiul ăla are iphone 4 la 12 ani cum și cei de acum câțiva ani aveau telefon în clasa a II-a. pe vremea când tu aveai calculator de la 14 ani, copii mai mari decât tine te înjurau printre dinți că tu ai avut pc de la 14 ani și ei nu. în timp ce ție ți-au luat bicicletă și te-au învățat să mergi pe ea de la 5-6-7 ani, pe cei din generațiile anterioare îi oftică chestia asta pentru că ei au primit o bicicletă mult mai târziu, ba mai mult, unii nu știu nici acum să meargă pe bicicletă.
mă ofticați că vă ofticați atât de mult. astea sunt vremurile, tehnologia avansează și dorințele la fel. în timp ce pe tine te amuzau niște amărâte de piese lego, pe copilul tău n-o să-l miște deloc acele piese lego.
te provoc să te plimbi de acum cu un walkman și cu o geantă plină de casete cu melodiile tale preferate. sau ți-ar plăcea să te cari după tine cu un aparat de fotografiat din ăla greoi și nu cine știe ce calitate + walkman + casete cu muzică + telefon + mai știu eu ce? nu, răspund eu pentru tine și zic că nu ți-ar plăcea. am vrut să avansăm, ei bine tehnologia avansează. embrace it dracului, că tot vă dați open-minded majoritatea. cum știi tu să folosești un android la fel de repede poate și un țânc să învețe și poate chiar mai bine și mai repede.
sper că înțelegi ce am vrut să scriu în postul ăsta și nu mi-am bătut buricul degetelor degeaba!

libera exprimare, artă sau prosteală?

aseară înainte să mă bag la somn, am intrat pe facebook. mare mi-a fost mirarea când am văzut poza asta postată de o domnișoară. nu am rezistat. este vorba despre o fată care postează o poză cu o tipă care fumează artistic din țigara ei fiind în nurii goi.
am fost puțin contrariat dar pe urmă m-am calmat văzând partea plină a paharului. pe de-o parte mi se pare deplasat ca o tipă să posteze o astfel de poză dar dacă aș gândi doar așa aș avea o gândire îmbătrânită. artă, neartă, nuditate, nenuditate, nu prea mai conteză. toată faza mi s-a părut deplasată și puțin exagerată dar fie.
ce mi s-a părut totuși pozitiv în toată treaba asta a fost libera exprimare, cel puțin în mediul online. mă bucur că am ajuns în stadiul ăla în care ne putem exprima cum vrem și cum credem noi de cuviință. e armă cu două tăișuri treaba asta dar nu suntem în basme ca să fie totul bine.
dacă eu postam poza aia era pornografie, dacă postează ea este artă.
sau este altă prosteală în căutare de like-uri? am început să dau unfriend la toți care o ard inteligent pe facebook status cu citate luate din cărți sau filme. pune niște ghilimele și e cu totul altceva.

o plimbare cu pegy

pegy & seli

pegy e cea mai nouă domnișoară din viața mea. pegy e roșcată, e foarte tânără dar de modă veche. pegy m-a cucerit de la prima noastră întâlnire, cred că a fost dragoste la prima vedere. am avut norocul să mai ies cu o domnișoară asemănătoare pe vremea când eram în state și sunt extrem de bucuros că mi-am ascultat instinctul și am cumpărat-o pe pegy. stați linistiți, nu am ajuns să cumpăr femei. dar despre pegy nu pot vorbi ca despre o bicicletă oarecare pentru că este mult mai mult decât atât. șaua ei mă face să mă simt în largul meu, coarnele sunt ca două mânuțe gingașe cărora nu ai vrea să le mai dai drumul. mersul ei este galant, grațios și întoarce privirile tuturor. când stau la semafor toți ochii sunt pe ea, când merg pe stradă mă claxonează lumea ca să-mi complimenteze partenera. offf pegy dragă, dacă ai ști ce bucuros sunt că te-am cunoscut...
sâmbătă am fost la plimbare cu ea. din crângași până în domnești am făcut cam o oră și ceva. a fost senzațional. pentru mine drumul până în domnești a fost cum e pentru un șofer o plimbare până la brașov cu serpentine și toate cele.
eu am învățat să merg pe bicicletă pe un pegas și de vineri de când mi-am luat-o, am auzit deja 4 persoane spunându-mi același lucru: "când eram mic/ă, tata mi-a cumpărat un pegas și m-a învățat să merg pe bicicletă, ce vremuri...".
pegasul s-a rebranduit (site și facebook), revine în forță și acum poți și tu la rândul tău să-ți înveți copilul sau nepoțelul/nepoțica să meargă pe bicicletă folosind căluțul înaripat.

cel mai prost din curtea facebook-ului?

real life / facebook life

cam așa ar trebui să mă simt după ce urmăresc postările unora dintre voi. s-a umplut facebook-ul de oameni spirituali, de oameni înțelepți, de oameni cu experiență de viață și trecuți deja la cei 20 și ceva de ani ai lor prin toate rahaturile pe care viața asta ți le poate oferi.
fete care știu ce e aia fericirea, azi sunt mega fericite, maine se plâng că 'e viața greu'. fete care se plâng că se simt singure dar tot ele se plâng că sunt asaltate de propuneri...
ce a facut facebook-ul ăsta din noi toți? poate nu am dreptate pentru că eu nu sunt așa deștept cum sunteți mulți dintre voi, dar voi face o încercare: pe facebook încercăm să le arătăm tuturor ceva ceea ce noi nu suntem, să le arătăm poate ce am vrea să fim. nu toți facem asta, la un moment dat fără să vreau, o făceam și eu.
de curând mi-a revenit plăcerea de a citi. dacă citesc nu înseamnă că-s deștept. e valabil și pentru voi ceilalți. unii citesc o carte și deja se cred mai ceva ca patapievici.
eu nu am atins nivelul ăla de inteligență și spiritualitate încât să știu ce e aia fericire. poate clipele de fericire pe care le-am trăit până acum au fost doar un preview la ce e de fapt fericirea. sau poate că fericirea adevărată am trăit-o atunci când n-aveam dinți în gură, nu puteam vorbi și mă țineau ai mei în brațe. poate că nu puteam vorbi atunci tocmai pentru a nu divulga secretul fericirii adulților care l-au uitat. eh dar ce știu eu? eu nu-s la fel de isteț ca voi...

mulți grecu mai suntem

de mic mi-a plăcut numele meu de familie. e impunător, ușor autoritar, are rezonanță, e perfect! când mai pui și-un radu și un vladimir lângă grecu parcă e prea de tot. mi s-a tot spus și recunosc, am nume frumoase :)

când eram mai mic, credeam că familia mea e singura cu numele grecu. în generală mai era un grecu în școală și ăla era fratimiu, acceptăm. ajung în liceu și mai aflu că la altă clasă mai este un grecu și nu era fratimiu. dezamăgire mareee dar na am trecut peste că deh mai e un grecu, nu e o crimă. aflu că omul de la divertis e tot grecu,  știrista de la antena 1 e tot grecu și apare afurisitul ăsta de facebook care îmi arată că pe lângă faptul că mai sunt și alți grecu, am descoperit că mai sunt și radu grecu în țara asta, s-a dus dracului unicitatea numelui.

dar fiți atenți băi ăștia radu grecu care mai sunteți prin țara asta și peste hotare: poate că avem noi același nume dar tot eu sunt mai (cu) blană!

la beție în kulturhaus

ok. parcă e o vorbă: nimic bun nu se întâmplă după 2 noaptea. cred că la fel de bună ar fi vorba: nu iei decizii bune când ești în club și ești beat! dai câteva mesaje la fostele prietene, dar nu primești niciun feedback. tot în club ești. te crezi mare, te crezi tare, te crezi un veritabil don juan de bucale, nu-i frate nici una din astea. de obicei ajungi să le vezi pe toate numai top models, ești plin de încredere că o să le vrăjești așa că-ți iei inima-n dinți și te duci la o domnișoară să o abordezi. ajungi la ea, îi țipi în ureche pentru că muzica e prea tare, o scuipi ca dracu pe ureche pentru că ești beat și vorbești cu precipitații. dar nu contează, ea stă pentru că și ea este la fel de beată. "e clar, tipa mă vrea, e victimă clară". din una-n alta se lasă cu pipăieli, începi să o săruți de mama focului dar e mult spus sărutat pentru că privit din exterior e un freak show total! te uiți la ceas și vezi că-i 4, tu mai ai 14 lei în buzunar și din kultur până-n crângași îți cam ajung de un taxi. da-i propui tipei să vină la tine deși știi că ai tăi sunt acasă și noaptea se transformă în doi dobermani gata de atac. tipa e excitată și are chef așa că acceptă. ți se face foame când ieși din kultur și-ți plouă-n gură după o shaorma d-aia de 5 lei de la kogălniceanu care știi că e oribilă dar ești beat și acum e o adevarată delicatesă. își ia și fata o shaorma că deh e o lady și rămâi mască când o vezi cum devorează :|
terminați de mâncat rahatul ăla și vă urcați în taxi. ajungi în fața blocului, după o cursă lungă cu taxi-ul în care ai ascultat-o pe inna aia cu vocea ei de-ți crapă retina, ai continuat pipăiala din club și spectacolul ăla odios numit sărutat, la care l-ai văzut în oglinda retrovizoare până și pe taximetrist scârbit, respectivul și-o încearcă cu tine și vrea să te pârlească și de ultimii tăi lei. ajungi la ușă, încerci să te calmezi pentru că acum e testul cel mare: să ajungi în dormitor fără să-i trezești pe paznicii din celălalt dormitor. mergi pe vârfuri, o pui să-și ia pantofii în mână și să meargă cât de silențios poate. ești în dormitor cu ea, răsuflii ușurat pentru că te-ai descurcat să ajungi acolo fără să-i trezești pe-ai tăi. acum începi să culegi roadele, ești mândru, vrei sa oferi cele mai bune 3 minute din viața ei și dacă poți mai mult e și mai bine.
vă întindeți amândoi în pat, meriți felicitări: te-ai descurcat mai bine decât te așteptai și fata e mulțumită și la fel și tu. te culci dar nici bine nu adormi că-ți sună ceasul să te pregătești să pleci la muncă. te uiți la ea și îți vine să faci cruce. acum înțelegi de ce i-a fost atât de ușor să devoreze shaorma aia. o trezești și-i spui că trebuie să pleci la muncă și să se pregătească și ea. îi spui că tu iei metroul spre muncă cu gândul că scapi de ea. îți zice că și ea ia metroul și-atunci îți muști limba de nervi și-o bagi p-aia "iau tramvaiul 41 pân la lujerului că merge mai repede și i-au metroul de acolo" și-ai scăpat de ea. e urât cum ai procedat și știi asta dar era necesar.
ajungi în sfârșit la muncă dar ești zombie și toți colegii știu ce-ai făcut dar ce mai contează, totul s-a terminat cu tipa, tu ai ajuns la timp la muncă și un somn bun va rezolva totul. când prinzi puțin timp liber intri pe facebook și vezi un friend request: e ea! rahaaaaat!
later edit: povestea nu e chiar așa recentă, toate astea s-au întâmplat mai la începutul verii iar tipei i-am dat accept :)

Office mail

îmi place când primesc pe mailul de office pe lângă mailuri legate de business și mailuri funny. la fostul loc de muncă ieșisem din circuitul ăsta dar acum, de când cu schimbarea job-ului, am revenit în branșă.
știi prea bine despre ce vorbesc. sunt mailurile alea care atunci când ai treabă sau aștepți cu sufletul la gură un răspuns de la client și primești un astfel de mail (mai tot timpul e aceeași persoană sender-ul) te enervezi că te-a deranjat și îți vine să-i fuți peste cap un laptop plin de mailuri de la el, toate cu tâmpenii.
și aceleași tâmpenii, în altă zi, o zi slow de data asta, te fac să râzi de te ia dracii. cinste celor care își asumă rolul ăsta într-o companie, rolul de a-i mai destinde și de a-i face pe ceilalți să mai scoată capul din rahaturi. în cazul ăsta, cinste ție laurențiule, să fii iubit :D
nu am mailurile voastre și nici nu e stilul meu, dar vreau să vedeți și voi asta:

în condițiile în care sefii mei sunt coreeni, vă imaginați ce amuzant mi s-a părut clipul :)

Stai la colț de Facebook și cerșești like-uri?

simt că se apropie momentul în care îmi voi lua la revedere de la toți 'prietenii' mei buni de pe facebook și îmi voi închide contul pentru că deja e prea mult.
observ prea multă cerșeală pe toți pereții. nu am nimic cu cei care sunt activi sau foarte activi pe facebook dar mă deranjează teribil când îi văd că postează tâmpenii doar doar mai primește și el/ea un like. era la un moment dat o tipă în lista mea care cred că își setase să renunțe la câte un articol vestimentar de pe ea la fiecare 10-20 de like-uri. și de penibile ca ea s-a umplut noul hi5 și astfel si news feed-ul meu. dar am avut grijă și am trecut la ștergeri masive din listă și astfel s-a mai calmat treaba. 
dar acum observ altceva: paginile de facebook ale ziarelor și revistelor noastre, posturilor tv și radio-urilor au adoptat o strategie de cerșeală de like-uri și share-uri de zici că e baba aia din tramvaiul 41 care îți vorbea frumos și îți ura de bine până cobora din tramvai, după care îți umplea frigiderul de cârnați.

'dă like și share dacă vrei să bată steaua', 'dă like dacă vrei să să-l vezi în viață pe michael jackson' 'dă share dacă vrei să nu mai existe cancer'. bă fraților da v-ați tâmpit de tot? și surpriză sau nu dar sunt destui care dau share ca să nu mai fie cancer, HA!
știu, se dorește o promovare cât mai puternică, care să ajungă cât mai departe, să aibă un reach cât mai mare, dar am văzut alte pagini care ating acest target și reușesc să își păstreze și demnitatea. unii muncesc frumos și câștigă bine, alții cerșesc și câștigă și mai bine, cam așa e treaba asta.
cât despre pipițele care se dezbracă pe facebook am impresia ca ele își scot 'calitățile' la vânzare să ajungă și ele prin bambu sau chabu, prin bellagio sau vreun quattro fromaggi-o. sell out records!

Așa cum “Mă-ta are cratimă!”, varianta corectă e "voiam" nu "vroiam"

Săptămâna trecută a fost isterie pe Facebook și Google + cu melodia celor de la Sector 7 & Krem "Mă-ta are cratimă", o melodie în care ei bat obrazul românului pentru greșelile gramaticale așa des utilizate în vorbirea de zi cu zi pe strada, la tv, dar și în melodii. Băieții se iau de cei de la B.U.G. Mafia pentru melodia aia veche și de demult "Un 2 și 3 de 0" pentru "nu e nimic pe lumea asta la fel ca viața care o am în cartier" plus multe alte chestii. Da, fac bine, românul trebuie să învețe să vorbească corect. Am avut și eu această problemă cu "pe care" însă Mara (mulțumesc frumos!) m-a corectat și corectat și corectat până mi-a intrat la cap. 
Dar, aseară, Anca mi-a atras atenția asupra unei chestii: băieții care corectează pe toată lumea și au devenit virali cât ai zice pește, au o greșeală gramaticală fix la începutul melodiei :))

"Eram prins la birou, dar cu mintea pe afara
Vroiam sa ma plimb, sa ma bucur de vara"

Conform scri.ro, există verbul a voi, conjugat corect în forma voiam. Există verbul a vrea, conjugat corect în forma vream. Vroiam este o îmbinare incorectă a celor două de mai sus.
Chiar dacă pe internet, atunci când căutați versurile, veti găsi scris "voiam", ascultați melodia cu atenție și îmi veți da dreptate :)

Vrei să te convingi? Dă click aici

Schimb de cărți

Pasiunea asta pentru lectură trebuie întreținută cu cărți alese. Pe când eram în liceu, îmi plăcea teribil de mult să citesc dar din păcate nu citeam ce îmi trebuia pentru școală și atunci când aveam de pregătit un referat, un rezumat, o caracterizare de personaj, aveam mari probleme și trebuia să apelez la mama stimabilului Mircea Badea, Mariana Badea pentru a reveni în ton cu lumea. Îmi plăcea să citesc sf-uri, horror-uri, psihologice, nu prea mă dădeam eu în vânt după poeziile lui Bacovia sau mai știu eu ce. Asta până mi-a picat în mână Ion (Liviu Rebreanu), pe urmă am avut norocul să citesc Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (Camil Petrescu), Moromeții (M. Preda), Enigma Otiliei (G. Călinescu) și lista poate continua.
Mai alaltăieri am terminat de citit Magicianul scrisă de J. Fowles. Fowles începe încet-încet să îmi intre la suflet rău de tot. Îl am deja pe Stephan King acolo dar am loc și pentru alții. Stilul lui Fowles de a scrie mi se pare genial, are un talent de a descrie fiecare situație cu lux de amănunt și reușește să creeze o scenă foarte exactă. După Colecționarul și Magicianul m-am convins că urmatoarea carte pe care vreau să o citesc este Iubita locotenentului francez. Am fost la Cărturești să văd dacă o au și cât costă, evident că o aveau și costa vreo 20 de ron. 20 de ron nu este mult pentru o carte dar eu nu sunt cel mai mare fan să colecționez cărți în cameră. Un om nu-și face o impresie mai bună despre tine dacă vede că ai o bibliotecă mare, sunt atâția oameni care au o bibliotecă și nu au citit nici măcar 10% din ea, nu vorbesc în necunoștință de cauză, cunosc destui în această situație.
Aș fi preferat să împrumut Iubita locotenentului francez, să o citesc și să o returnez proprietarului și în schimbul acestui serviciu să îi dau la schimb o carte pe care o am și pe care să i-o pot recomanda. De aici mi-a venit și ideea înființării unei pagini pe Facebook denumită Schimb de cărți. Sistemul după care urmăresc să se desfășoare această inițiativă se bazează în primul rând pe încredere și bun simț. Mergând pe ideea că oamenii care au plăcerea de a lectura, sunt mai educați decât restul, consider că schimbul de cărți ar fi realizabil.
În speranța că această inițiativă va da roade, să cititm cât mai mult și ce ne place!

Când n-aș lua autostopul

Am plecat ieri dimineață de acasă cu gând de mare. Am mers la intrarea pe autostrada soarelui cu un semn "la mare" și am început să aștept. Mașini care au trecut pe lângă mine au fost destule...ma uitam la ele și îmi imaginam ce mișto ar fi fost să mă ia un mini sau o broscuță, un bmw-uț sau un merț măcar. Adică să ajung repede și comfortabil.
Văd la un moment dat un trabant sau ladă nu știu exact ce era dar ideea e că se apropia de mine foarte încet și îmi lăsa impresia că va opri pentru mine. Ea de fapt mergea cu viteza ei maximă :))
Ei bine ăsta e cazul în care eu aș refuza mașina, decât să ajung acolo în 6-7 ore cât cred că face el, mai bine aștept următoarea ocazie.
Până la urma a oprit un tip cu ford care mergea la bulgari și m-a lăsat fix în vamă. BLANĂĂ!
Deși am stat și m-am gândit la un alt caz în care aș refuza mașina, nu am reușit să găsesc nimic, dar e timp destul toată săptămâna hahaha

Un weekend petrecut cu femeile pe Mătăsari

Dacă nu ar fi fost ploaia de azi dimineață, ar fi fost două zile foarte reușite pe Mătăsari dar chiar și așa, festivalul "Femei pe Mătăsari - ediția a II-a" a fost foarte interesant. În ambele zile, sămbătă din căldurii iar duminică din cauza ploii, lumea s-a adunat pe Mătăsari abia în a doua jumătate a zilei.

Din punctul meu de vedere, ca voluntar pentru MaiMultVerde în acest weekend, festivalul nu a fost din cale afara de profitabil însă a fost un câștig pentru toți cei care au participat. Am rămas cu un gust foarte dulce după festivalul ăsta și mi-am reamintit de unul din motivele pentru care îmi place să fac voluntariat și anume: cunoști oameni mișto. Cunoști oameni care sunt familiarizați cu conceptul de freelancer și îl apreciază, oameni care chiar sunt preocupați de existența problemelor sociale și sunt dispuși să pună umărul la soluționarea acestora. Oameni care îmbina utilul cu plăcutul și încearcă să își valorifice hobby-ul. Conferințele AVON cu tema "Violența asupra femeii" și Campania Respectului. O altă chestie foarte mișto a fost romanian papergirl.
Din multitudinea de evenimente de care s-a bucurat festivalul de pe Mătăsari, cum ar fi concertele, piesele de teatru, catwalk-ul sau cross-ul caritabil de 250m pe tocuri care apropo a fost incredibil de amuzant, cea mai interesantă treabă mi s-a părut 'discuții feministe' avut loc azi de la 4pm până la 6pm. Cred că la o astfel de discuție trebuie să participe orice femeie măcar o dată și este destul de utilă pentru bărbați și de aceea am două mesaje: o feministă nu este o men hater și femeia care e abuzată fizic (de soț, iubit, tată sau frate) dar tace abuzează la randul ei de ea iar cel ce abuzează fizic o femeie nu poate fi numit bărbat!  Cu această ocazie, sugerez femeilor care au fost sau încă sunt abuzate fizic, să intre în contact cu Agenția Împreună pentru a primi cele mai bune sfaturi și suport moral pentru soluționarea problemei.

Acestea fiind spuse, de mâine sunt la mare timp de o săptămână așa că urați-mi vreme bună :D

Năstase are stofă de sinucigaș?

Răspunsul este NU! Năstase nu arată a om dispus să își i-a viața pentru doi ani de închisoare. Asta e părerea mea. Din toată treaba asta cel mai dezamăgit a ieșit tata. L-am văzut în seara asta mai dezamăgit decât atunci când naționala Romaniei ratează o calificare, mai dezamăgit decât atunci când pierdem la tenis, handbal, box sau JO. L-am văzut mai dezamăgit decât a fost atunci când i-am spus că nu vreau să rămân în USA și că vreau să mă întorc în țară. Ceaușescu, Iliescu și Năstase au fost preferații lu' tata și acum se simte probabil trădat de Năstase pentru că a recurs la un asemenea gest. Îmi pare rău pentru tata dar personal nu cred o iotă din teatrul jucat de cei din clasa noastră politică. Pentru că noi românii ne pricepem la fotbal și politică indiferent de domeniul în care activăm, vreau să zic și eu ce cred despre cele întâmplate în această seară. În primul rând mă dezic de atitudinea deloc omenească pe care au avut-o unii pe rețelele sociale. În al doilea rând mă dezic și de teatrul fals practicat de Crin Antonescu care a declarat:
"E o noapte groaznica, eu pot sa spun ca din noptile de 13-15 iunie '90 n-am mai trait o noapte asa de cumplita. Ma tem ca se intoarce o pagina sau se deschide o pagina noua si tare urata din viata publica din Romania...Sunt uimit si coplesit de cat de intensa poate sa fie ura si stupiditatea unor oameni care dupa 8 ani, 10 ani de cand Adrian Nastase a incetat sa mai fie la putere il urasc canibalic, exista oameni care pe posturi de televiziune in seara asta, dupa ce Nastase s-a impuscat, jubilau. Asta este dincolo de politica, dincolo de justitie, este pur si simplu o salbaticie si un fanatism foarte rau prevestitoare"
Eu personal cred că Adrian Năstase a recurs la acest gest deoarece: pentru a scăpa de doi ani de închisoare, mi se pare destul de plauzibil să recurgă la un asemenea gest astfel încât avocatul să poată invoca faptul că Năstase nu este în toate capacitățile mintale și dacă ar ajunge la închisoare ar putea încerca iarăși să se sinucidă, așadar, o soluție mai bună ar fi arestul la domiciliu sau eventual internarea într-un centru specializat unde poate fi supravegheat. Asta e părerea mea, e posibil să mă înșel sau e posibil să nu.
Indiferent care va fi deznodământul, trebuie să recunoaștem ca Adrian Năstase e un om dichisit. Chiar dacă e pe targă, el vrea să fie la modă și să arate bine, proaspăt bărbierit și fular de la Burberry să-i mascheze gaura din gât. (vezi poza)

Cum a fost la Desigual UndieParty București

Frumos! Așa cum mă așteptam!
Astăzi a avut loc event-ul mult așteptat de cunoscători, televiziuni, ziare de cancan dar și de restul populației și anume Desigual Undie Party București 2012.
La ora 6 dimineața dacă ajungeai în fața mall-ului Baneasa Shopping City erai întâmpinat de aproape 100 de oameni, lipsiți de inhibiții, care așteptau cu sufletul la gură să se dezbrace și să intre în magazinul Desigual pentru a-și alege hainele viu colorate, hainele mult dorite. Deși inițial s-a făcut o listă cu ordinea celor veniți, listă pe care lumea spera să fie respectată, în momentul în care s-a dat start la intrarea în mall, s-a uitat  complet de orice listă și s-a trecut la binecunoscuta îmbulzeală. Astfel, unii care așteptau de la ora 3 noaptea au rămas pe dinafară. :( și îmi pare rău pentru ei dar mă bucur pentru mine și un prieten de-al meu, care am intrat al 46-lea, respectiv al 97-lea. :)
Mi-am luat hăinuțe foarte drăguțe și cu ocazia asta vreau să le mulțumesc celor de la Desigual pentru că îmi oferă ocazia să mă îmbrac de la ei an de an :-D

Desigual Undie Party Bucuresti

După ediția de anul trecut când 100 de băieți și fete s-au dezbrăcat în fața mall-ului Băneasa Shopping City din Capitală, anul acesta, Desigual organizează a doua ediție Undie Party București. Conceptul a fost probat și afară, unde spaniolii de la Desigual au mai organizat astfel de event-uri în Barcelona, New York și Amsterdam.
Pe 14 iunie, primele 100 de persoane care vor renunța la îmbrăcăminte, vor avea ocazia să iasă din magazin îmbrăcați cu articole marca Desigual.
Puteți vedea aici ce s-a întâmplat anul trecut la prima ediție:

Nicuşor Dan, câştigătorul moral al acestor alegeri

Conform celui mai recent sondaj realizat în rândul votanţilor din Bucureşti, Nicuşor Dan, candidatul independent la Primăria Capitalei se 'bucură' de susţinerea a doar 3% din cei ce vor vota. În condiţiile în care Nicuşor Dan este prezent extrem de puternic în mediul online şi nu numai, este extrem de curios acest procent surprinzător de mic. Deoarece după cum probabil aţi observat deja, se bucură de susţinerea a numeroşi formatori de opinie din mediul online, radio, tv si print. Şi hai să enumerăm câţiva dintre ei:
- Liviu Mihaiu (Caţavencu)                            - Matei Păun (BAC Investment)
- Cosmin Alexandru (co-fondator AIESEC Romania si Managing Partner @ B&P Brandivia)
- Dan Perjovschi (ilustrator şi autor de articole @ Revista 22)
- Corneliu Porumboiu (regizor şi scenarist)     - Cristian Ghinea (politolog şi ziarist român)
- Cristian Sima (principal acţionar al WBS Romania şi actual preşedinte SIBEX)
- Lucian Viziru (actor şi muzician)                  - Marius Manole (actor)
- Ciprian Ciucu (comentator politic)               - Hano Heffer (regizor, actor şi scenarist)
- Dragoş Bucur (actor)                                  - Mihai Dobrovolschi (realizator radio)
- Florin Iaru (Florin Râpă, poet)                     - Mani Gutău (vocalul trupei URMA)
- Cristi Puiu (regizor şi scenarist)                    - Cătălin Tolontan (jurnalist)
- Adrian Ciubotaru (filozof. activist şi blogger)
şi lista poate continua dar sunt sigur ca aţi prins ideea.
Aşadar lista e mare şi abundă de nume grele. Aşa cum am mai spus, marea majoritate a celor de pe listă sunt formatori de opinie, adică, ei îşi exprimă opinia iar cei care îi ascultă/văd/citesc respectă opinia lor şi sunt influenţaţi mai mult sau mai puţin de aceasta. Aşa că sper că îmi înţelegeţi surprinderea când văd doar 3%.
Eh, vreau sa vă aduceţi aminte cum era populaţia României până acum câţiva ani şi poate vă daţi seama de ce are doar 3%. Nu?! Atunci să-mi spun eu of-ul: nu cred că toţi cei pe care i-am enumerat chiar îl susţin pe Nicuşor Dan, cred că unii din cei care se declară susţinători ai lui Nicuşor sunt de fapt nişte ipocriţi. Poate că s-au dat bani, poate că s-au pus vorbe bune pentru ca din vorbă în vorbă să se ducă vorba că Nicuşor Dan este ideal pentru postul de primar general (personal, şi eu cred ca e potrivit pentru treaba asta) pentru că unii din cei pe care i-am înşirat în lista de mai sus ştiu sigur cu cine vor vota şi ştiu şi de ce.
Până acum câţiva ani buni, nimeni nu avea curajul să îşi exprime votul, abia dacă spuneai prietenilor cu cine vei vota iar acum, strigi în gura mare cu cine vei vota. De ce? De unde schimbarea asta? Să fie vorba de faptul că e ok să te asociezi cu Nicuşor Dan ca imagine dar de fapt tu ştii mai bine cu cine vei vota? Să fie vorba de faptul că până acum îţi era frică să spui în public că îl vei vota pe X-ulescu pentru că în cazul în care X-ulescu câştiga acele alegeri şi era o totală deziluzie, multe oale îţi erau sparte în cap de către prieteni, ascultători sau cititori. Aşa, cu Nicuşor Dan în plan, o figură publică plăcută în acest moment dar din păcate, cu multe voturi în spatele unora dintre contra-candidaţi, poţi declara liniştit că vei vota cu el pentru că bănuieşti că nu va câştiga (îţi convine şi dacă va câştiga) şi astfel vei putea spune atunci când ne va fi iar greu: "Eu v-am spus că ne trebuie o schimbare dar voi betmeeeen betmeeeen" şi cum am mai spus, îţi convine şi dacă Nicuşor iese primar general, deci ai situatie de win-win.
Poimâine (nr. 10 iunie) vom merge la vot, haideţi să alegem cu toţii varianta WIN şi să ne facem nouă un bine votându-l pe Nicuşor Dan.

Emisiunile TV devin virale

 Prima dată am observat asta atunci când se difuza "Megastar", dacă vă mai aduceţi aminte de el, pe urmă a venit "Românii au talent" şi între timp a apărut si Masterchef. Ultimele două sunt nişte francize, sunt difuzate mai peste tot în lume şi au prins la public. Megastar este un produs autohton, producătorul fiind Simona Mazilescu, nimeni alta decât cea care l-a descoperit "în puii mei" pe Bendeac atunci când a produs şi "Mondenii".

Bun, să revenim la "Românii au talent" ("Got talent" e formatul original, provine din Anglia, este difuzat în 39 de ţări şi toate drepturile de autor aparţin lui Simon Cowell) care mie mi s-a părut că a fost primul show tv care i-a făcut pe românii să dea share la opiniile lor cu privire la câştigatori, juriu, concurenţi, s.a.m.d. Evident, Facebook-ul şi celelalte reţele de socializare au avut un rol foarte important în toată treaba asta. Câstigătorul de anul acesta, a iscat o aşa mare dispută încât până si Mircea Badea a făcut mişto de el în emisiunea lui.
După cum spuneam, între timp a apărut Masterchef (a se citi masterchef nu masterşef) pe ecranele noastre. Altă emisiune care provoacă atâtea discuţii legate de câştigător încât parcă s-a uitat complet că în câteva zile sunt alegerile locale sau că în două zile se dă startul Campionatului European de fotbal din Polonia şi Ucraina.
Singura emisiune de acest gen la care m-am uitat a fost Big Brother de acum câţiva ani buni. Deoarece ultima ediţie mi s-a părut prea regizată pentru un reality-show am decis să nu mă mai uit la astfel de emisiuni.
Nu înţeleg cum un astfel de format de show poate provoca atâta interes în rândul populaţiei astfel încât să devină subiect de discuţie în alte emisiuni TV, emisiuni radio, în metrou, la semafor, la coada covrigăriei de lângă ASE şi acum în bibliotecă ASE-ului. Este strigător la cer! Nu spune nimeni că trebuie să urmărim doar emisiuni de cultură generală, Doamne fereşte să văd vreo postare pe Facebook sau să aud pe cineva discutând despre emisiunea de săptămâna trecută a Teleenciclopediei, Doamne fereşte! Btw, în caz că aţi devenit nostalgici, emisiunea încă se transmite!, fiind una din cele mai de durată emisiuni autohtone. Se poate vedea la aceeaşi oră, în aceeaşi zi ca întotdeauna, sâmbătă seara de la 18.45 pe TVR.
Fun fact: "Lanţul slăbiciunilor", "X Factor" şi "Vrei să fii miliardar?" provin tot din Anglia. Până să aflu asta, eram ferm convins că sunt produse de americani dar se pare că şi englezii au descoperit secretul.

Hegemonia iPhone 4 în România

Piaţa românească de telefonie mobilă mi se pare domninată în mod autoritar de iPhone 4. La rândul meu,  trebuie sa recunosc ca am tot iPhone 4, dar de asemenea trebuie să recunosc că nu m-aş fi aşteptat la o asemenea avalanşă în randul bucureştenilor. Nu cred că s-a făcut vreun studiu de piaţă până în acest moment dar cu siguranţă ar fi necesar unul. Mă voi arunca puţin acum să spun că după părerea mea şi după ce am putut vedea în Bucureşti, 1 din 6-7 bucureşteni, are fie iPhone 4 fie măacar un iPhone 3G. A deţine un iPhone 4 în condiţiile de faţă nu mai reprezintă un lux. Din curiozitate (vă spun, personal, mi s-ar părea foarte interesant un studiu de piaţă printre deţinătorii de iPhone) am întrebat fete dar şi băieţi pe care i-am văzut cu iPhone, care sunt motivele pentru care şi-au cumpărat acest telefon? Unele răspunsuri m-au pus pe ganduri serios, altele mi-au fost foarte folositoare deoarece m-au ajutat să descopăr noi utilizări ale telefonului. O bună parte din cei pe care i-am întrebat, şi-au achiziţionat un iPhone 4 pentru că "este cool, este la modă, au şi prietenii mei, pentru facebook, pentru agăţat tipe în club!!!" dar au fost destui cei care şi-au achiziţionat telefonul pentru nişte scopuri foarte utile.Alţii au trecut de la Blackberry la iPhone pentru că după părerea lor sunt mai stabile şi au mai puţine hibe şi tot aceştia păreau foarte interesaţi de a trece mai departe de la iPhone 4 la Samsung Galaxy S3, aceştia fiind cel mai bun exemplu de clienţi foarte greu de fidelizat.
Dar eu de ce mi-am cumpărat iPhone 4? Ei bine, întâi am avut iPhone 3G şi m-am îndrăgostit pe loc de sistemul de operare iOS. După doua zile în care l-am 'butonat' cât am putut, am hotărât că următorul telefon pe care mi-l voi cumpăra să fie iPhone 4 şi un an mai tarziu, mi-am făcut cadou un iPhone 4 :)

Balul Arhitecturii nu e bâlciul de bâlci de la Pișcani

Stau și mă gandesc uneori, zici că sunt picat din cer, dar am o scuză în perioada asta: afurisita asta de disertație! A fost aseară balul arhitecturii la Mincu acolo. Am aflat cu vreo 3 ore înainte de eveniment, deci nema bilete, în cazul ăsta, nema intrare cum s-ar zice nu? Eh, puțină vorbă dulce și s-a rezolvat problema cu intrarea, free of charge ca să fie tacâmul complet :-D.
Ei bine, suntem înăuntru, lume multă, marea majoritate în costume, unele inspirate, altele groaznice, dar efortul trebuie apreciat! Vreau să spun că balul arhitecturii, spre deosebire de bâlciul de bâlci de la Pișcani, unde e multe rebuturi, toate sunt leșinate de căldură și aveau nevoie să fie revergorate, domnișoarele de aseară erau foarte drăguțe și vreau să pun accentul pe foarte drăguțe. Oameni frumoși aseară la bal, oameni frumoși!
Aveţi aici o serie de poze de la evenimentul de aseară, poze de la balul arhitecturii fratee! Nu deţin drepturi asupra acestor poze, ele au fost realizate de Costin Gheorghe si le puteţi găsi pe Facebook dacă click-uiţi aici

Și btw: balul arhitecturii nu prea mai este un bal ci mai degrabă un festival anual, cel puțin asta e impresia pe care mi-a rămas dupa seara de ieri. Și btw2: dacă cineva o știe pe tipa care era costumată în Mario aseară, do tell :)