cel mai prost din curtea facebook-ului?

real life / facebook life

cam așa ar trebui să mă simt după ce urmăresc postările unora dintre voi. s-a umplut facebook-ul de oameni spirituali, de oameni înțelepți, de oameni cu experiență de viață și trecuți deja la cei 20 și ceva de ani ai lor prin toate rahaturile pe care viața asta ți le poate oferi.
fete care știu ce e aia fericirea, azi sunt mega fericite, maine se plâng că 'e viața greu'. fete care se plâng că se simt singure dar tot ele se plâng că sunt asaltate de propuneri...
ce a facut facebook-ul ăsta din noi toți? poate nu am dreptate pentru că eu nu sunt așa deștept cum sunteți mulți dintre voi, dar voi face o încercare: pe facebook încercăm să le arătăm tuturor ceva ceea ce noi nu suntem, să le arătăm poate ce am vrea să fim. nu toți facem asta, la un moment dat fără să vreau, o făceam și eu.
de curând mi-a revenit plăcerea de a citi. dacă citesc nu înseamnă că-s deștept. e valabil și pentru voi ceilalți. unii citesc o carte și deja se cred mai ceva ca patapievici.
eu nu am atins nivelul ăla de inteligență și spiritualitate încât să știu ce e aia fericire. poate clipele de fericire pe care le-am trăit până acum au fost doar un preview la ce e de fapt fericirea. sau poate că fericirea adevărată am trăit-o atunci când n-aveam dinți în gură, nu puteam vorbi și mă țineau ai mei în brațe. poate că nu puteam vorbi atunci tocmai pentru a nu divulga secretul fericirii adulților care l-au uitat. eh dar ce știu eu? eu nu-s la fel de isteț ca voi...