cred că e o frază foarte des folosită. dar nu numai de generația noastră. ai uitat ce se plângeau babele și moșii prin autobuze sau tramvaie când tu stăteai pe scaun și veneau exagerat de aproape de tine, își țineau sacoșa plină de cumpărături în mâna cu care se țineau de bară tocmai pentru a te putea lovi cu ea ori de câte ori autobuzul/tramvaiul punea o frână? dacă toată strategia asta nu dădea roade apelau la 'the big guns' și anume: începeau o discuție așa din senin, un monolog, în care se plângeau de generațiile astea de nesimțiți care nu se ridică de pe scaun (deși erau scaune libere la mijlocul autobuzului) ca să poată sta ea, o hoașcă vopsită mov în cap, plină de zorzonele strălucitoare și stropită cu parfum ieftin care uneori era acoperit de varza murată ce se afla în sacoșa de cumpărături. anyway, ei se plângeau de noi la fel cum s-au plâns și generațiile anterioare de ei, la fel cum și noi ne plângem de generațiile actuale. un neam de plângăcioși. ne plângem ca niște proști ce suntem, ca niște ofticoși ce suntem. 'vai! uită-te la puștiul ăla de 12 ani, are iphone 4! morții mă-sii de borac'. și-i bagi o înjurătură d-asta pe gât și mergi mai departe înghițind în sec. da, puștiul ăla are iphone 4 la 12 ani cum și cei de acum câțiva ani aveau telefon în clasa a II-a. pe vremea când tu aveai calculator de la 14 ani, copii mai mari decât tine te înjurau printre dinți că tu ai avut pc de la 14 ani și ei nu. în timp ce ție ți-au luat bicicletă și te-au învățat să mergi pe ea de la 5-6-7 ani, pe cei din generațiile anterioare îi oftică chestia asta pentru că ei au primit o bicicletă mult mai târziu, ba mai mult, unii nu știu nici acum să meargă pe bicicletă.
mă ofticați că vă ofticați atât de mult. astea sunt vremurile, tehnologia avansează și dorințele la fel. în timp ce pe tine te amuzau niște amărâte de piese lego, pe copilul tău n-o să-l miște deloc acele piese lego.
te provoc să te plimbi de acum cu un walkman și cu o geantă plină de casete cu melodiile tale preferate. sau ți-ar plăcea să te cari după tine cu un aparat de fotografiat din ăla greoi și nu cine știe ce calitate + walkman + casete cu muzică + telefon + mai știu eu ce? nu, răspund eu pentru tine și zic că nu ți-ar plăcea. am vrut să avansăm, ei bine tehnologia avansează. embrace it dracului, că tot vă dați open-minded majoritatea. cum știi tu să folosești un android la fel de repede poate și un țânc să învețe și poate chiar mai bine și mai repede.
sper că înțelegi ce am vrut să scriu în postul ăsta și nu mi-am bătut buricul degetelor degeaba!
american dream-ul ăsta de s-a tot vorbit în filme până acum 4-5 ani (pesemne că ați observat că în filmele din ziua de azi nu prea se mai folosește ideea de 'american dream') ne-a înnebunit pe toți. vrem și noi să fim acolo unde, chiar Henry Miller spune că 'îți pun petarde la cur ca să-ți dea elan și curaj', că e locul unde 'te poți gândi că într-o zi poți ajunge președintele acestei țări'. vorbim de america, de țara tuturor posibilităților.
